Când spui Italia, spui paste, spui Colosseum, spui artă și, inevitabil, spui pizza. Toată lumea știe că limba italiană are origini latine, dar povestea celei mai faimoase creații culinare din peninsulă este mult mai complexă, mai veche și mai plină de controverse decât ai crede.
Istoria acestei delicatese, care pornește de la ingrediente simple precum făina, apa și drojdia, este lungă și incertă. Și, deși astăzi este un superstar global, a avut nevoie de secole pentru a cuceri lumea. Haide să pornim într-o călătorie fascinantă pentru a descoperi cine a inventat, de fapt, pizza.
Rădăcini antice: Mai mult decât o simplă turtă
Obiceiul de a coace turte din făină și de a le acoperi cu diverse ingrediente este aproape la fel de vechi ca civilizația însăși. Nu italienii au inventat conceptul.
- Egiptenii și Grecii Antici: Încă din antichitate, popoarele din bazinul mediteranean preparau turte plate, asemănătoare cu focaccia de astăzi. Grecii le numeau plakous, iar peste ele adăugau ulei, ierburi, ceapă și usturoi. Mai mult, egiptenilor le datorăm descoperirea drojdiei, ingredientul care a făcut blaturile mai pufoase.
- Originea numelui: Chiar și cuvântul “pizza” are o origine disputată. Cea mai plauzibilă teorie este că derivă din cuvântul grecesc pita, care înseamnă, simplu, “turtă” sau “plăcintă”, termen preluat și adaptat ulterior de italieni.
Scena napoletană: Nașterea adevăratei pizza
Chiar dacă ideea este veche, rețeta modernă este, fără îndoială, responsabilitatea italienilor, iar epicentrul acestei revoluții culinare a fost vibrantul oraș Napoli.
Prin anii 1500, pe străzile din Napoli deja se vindeau turte plate denumite “pizza”. Erau considerate o mâncare a săracilor, preparate simplu, cu untură, brânză și busuioc. Lipsea însă ingredientul care avea să schimbe totul: roșia.
Abia după anii 1700, la aproape două secole după descoperirea Americii, tomatele importate din Lumea Nouă au fost adoptate în bucătăria italiană și au început să fie folosite ca topping. Pizza s-a colorat în roșu, iar gustul său a fost transformat pentru totdeauna. Varianta modernă, așa cum o cunoaștem noi, își face apariția în secolul al XIX-lea, tot în Napoli.
Legenda Pizza Margherita: O pizza demnă de o regină
Una dintre cele mai faimoase și iubite tipuri de pizza din lume este, fără îndoială, Pizza Margherita. Legenda spune că, în 1889, în timpul unei vizite la Napoli a Regelui Umberto I și a Reginei Margherita di Savoia, cel mai renumit pizzar din oraș, Raffaele Esposito, a fost chemat să le prepare specialitatea locală.
Acesta a creat trei versiuni de pizza. Regina a fost însă fascinată de una anume, care îi amintea de steagul Italiei: roșul de la sosul de roșii, albul de la mozzarella proaspătă și verdele de la frunzele de busuioc. Datorită succesului său enorm și aprecierii reginei, Esposito a botezat această creație în cinstea ei: Pizza Margherita. Astfel, o mâncare a poporului primea validarea regală și pornea pe drumul spre celebritate.
O poveste savuroasă
De la turtele simple ale grecilor antici, la mâncarea de stradă a napoletanilor și până la legenda regală a Margheritei, pizza a parcurs un drum lung. A fost nevoie de creativitatea napoletană, de curiozitatea de a adopta un ingredient nou (roșia) și de un strop de noroc pentru a deveni simbolul universal pe care îl iubim astăzi.
Dacă și ție îți place pizza și ai vrea să înveți să o comanzi (și nu numai!) ca un adevărat italian, descoperind și mai multe despre cultura și limba care au dat lumii această minunăție, te invităm la cursurile de limba italiană organizate de CLSO!
