Lingvişti români şi străini de prestigiu, istorici, arheologi, au pus în evidenţă, în decursul timpului, date şi documente de limbă care statueaza originea limbii române, originea si caracterul ei.
În urma războaielor dintre daci şi romani, Dacia a fost transformată in provincie romană, şi va ramâne stăpânită timp de 165 de ani (106-271) de romani. Romanizarea populaţiei băştinaşe s-a desfăşurat relativ rapid şi uşor. Peste 2600 de inscriptii scrise in latineşte şi descoperite pe teritoriul ţării noastre arată limpede acest lucru. În afara măsurilor cu caracter administrativ, printre factorii ce au contribuit la romanizare pot fi enumeraţi:
a) serviciul militar în care tinerii daci se înrolau
b) căsătoriile între soldaţii veterani români şi femeile dace, copiii născuţi beneficiind de avantajele cetăţeniei romane
c) creştinismul răspândit în limba latina; drept dovadă stau cuvintele de bază ale credintei creştine, care se regăsesc ăn româna, prin moştenirea directa a unor termeni din latina: Dumnezeu (din domine deus), creştin (din christianus), biserică (din basilica), botez (din baptism), rugăciune (din rogationem), preot (din presbiterius), cruce (din crucem), păcat (din pecatum), înger (din duiangelus), etc.
Influenţa pătrunderii de meseriaşi, agricultori, negustori în Dacia, înca de dinainte de cucerirea de către Traian, se face simţită şi astăzi, prin termenii din domeniu, păstraţi din latina: sat (fossatum, localitate întărita printr-un şanţ), a ara (arare), a semăna (seminare), grâu (granum), secară (secale), orz (hordeum), legume (legumen), cânepa (canepa), in (linum), aur (aurum), argint (argentum), sare (salem), cal (caballus), vaca (vaca), vie (vinea), vită (vitea), poama (poma), etc.
Se poate vorbi de o perioada de bilingvism, când se folosesc concomitent limbile geto-daca si latina, până la impunerea definitivă a acesteia din urmă.
Fondul principal de cuvinte al limbii române este în proporţie de 60-66% de origine latină, moştenit. Acestora li se adaugă aproximativ 100 de cuvinte izolate (abur, brad, barză, brusture, cătun, galbeaza, guşa) si 2200 de nume proprii (Arges, Cris, Dunare, Motru, Mures, Olt, Prut, Somes, Timis, Tisa) de cuvinte moştenite de la daco-geti. Toate celelalte popoare ce au trecut pe aici au lăsat influenţe şi în fondul principal de cuvinte.
În secolul al XII-lea si al XIII-lea a fost introdus alfabetul slav în cancelaria domnească, limba româna fiind scrisă cu caractere chirice. Însa în 1860 se instituie întrebuinţarea alfabetului latin.
Dezvoltarea literaturii ca artă, dezvoltarea ştiinţelor prin ce au adus ele mai bun în formularea ideilor şi sentimentelor noastre o putem numi cultivarea limbii naţionale. La baza ei stau cercetarea şi valorificarea vocabularului, a fiecărui cuvant, a fiecărui termen ştiinţific sau tehnic nou, strădania celui care scrie sau exprimă idei prin viu grai, de a pătrunde înţelesul adânc al cuvintelor.
CLSO îţi oferă cursuri de aprofundare sau de învăţare a limbii române într-un mediu placut, cu program flexibil. Solicita-–ne acum o ofertă personalizată!
