S-a renunțat de mult la opinii incorecte despre bilingvism, precum ideea că un copil ce învață din fragedă copilărie o a doua limbă se dezvoltă mai greu sau că va confunda cele două limbi. Uneori, copiii micuți pot utiliza termeni din ambele limbi, dar diferențierea între acestea apare în mod natural. Cât despre dezvoltarea mai anevoiasă (ideea că acei copii ce învață simultan și limba maternă și o a doua), adevărul este de fapt la polul opus: copiii bilingvi se dezvoltă mai rapid și mai complex.
De aceea, majoritatea specialiștilor în creșterea și educația timpurie încurajează părinții ce doresc să învețe de mic copilul două limbi. Copilul este perfect capabil să asimileze o nouă limbă de la 3 ani, o vârstă bună, deoarece învățarea se face de fapt mult mai ușor decât mai târziu (de exemplu când începe școala).
Copiii învaţă mai uşor o limbă străină până la vârsta de 6 ani
Cu cât un copil este expus mai devreme unei limbi străine, cu atât o va învăţa mai uşor. Dar, în egală măsură, o va uita mult mai uşor dacă nu o va folosi de-a lungul copilăriei. După vârsta de 7 ani, creierul copilului ajunge la o oarecare maturitate care nu îi va mai permite să înveţe o limbă străină în mod intuitiv.
Avantajele şi dezavantajele copilului bilingv
Psiholingviştii consideră că apetitul lingvistic al copiilor bilingvi este stimulat de la cele mai mici vârste. Ei devin mai creativi şi îşi dezvoltă o mai bună capacitate de concentrare, sunt consideraţi a fi mai organizaţi decât copiii care vorbesc o singură limbă şi mult mai receptivi la învăţarea unei noi limbi străine. În plus, există un studiu care a arătat că bilingvismul stimulează creierul şi îl menţine activ. Astfel, îi întârzie îmbătrânirea şi poate amâna dezvoltarea bolilor de tip neurodegenerativ (de exemplu, Alzheimer). Bineînţeles, în cazul dezvoltării acestor boli sunt şi alţi factori de luat în cont, nu doar îmbătrânirea creierului.
Un copil bilingv nu are numai avantaje, ci şi câteva dezavantaje. Se consideră că acesta va vorbi mai târziu decât un copil care creşte cu o singură limbă, însă întâzierea vorbirii se consideră a fi în parametri normali de dezvoltare.Vocabularul unei persoane bilingve poate fi mai redus decât cel al unui monolingvist.
Se consideră că pentru persoanele bilingve este mai dificil să găsească un anume cuvânt atunci când poartă o conversaţie pentru că trebuie să schimbe limba în permanenţă. Practic, în capul lor are loc un switch continuu.
Ce metode recomandă specialiştii?
Experţii recomandă metoda „un părinte – o limbă”, adică fiecare părinte să îşi vorbească propria limbă cu copilul, însă trebuie să se ţină cont de faptul că fiecare copil este unic. Nu înseamnă că această metodă funcţionează în fiecare caz. De exemplu, echilibrul poate fi o problemă în sensul că cel mic are nevoie să audă ambele limbi în situaţii cât mai diferite. Dacă limba „mai puţin importantă” o aude numai de la un părinte, nu va fi suficient de expus încât să o dezvolte în mod natural. Apoi, dacă ambii părinţi vorbesc limba „mai importantă”, copilul poate considera că nu are nevoie de cea „mai puţin importantă”.
”Mai mult, învățarea a două limbi în copilăria timpurie le dezvoltă procesele cognitive cu efect pe termen lung. Atenția permanentă de a schimba limba folosită conduce la abilități cognitive foarte importante pentru viitorul său. Cercetătorii au demonstrat că un copil care vorbește două sau mai multe limbi, concentrându-se în permanență să folosească limba interlocutorului devine adultul apreciat la locul de muncă datorită capacității de a schimba extrem de rapid atenția între sarcini și a le rezolva eficient.”
Astfel, primind suport educațional adecvat, copiii care învaţă mai multe limbi străine de mici, își dezvoltă abilități deosebite, în timp ce adulții rareori reușesc să vorbească fluent o limbă străină.
