În limba mandarina, vorbită de chinezii din nordul şi din sud-estul ţării, inclusiv în capitala Beijning, nu există nici noţiunea de “da”, nici cea de “nu”.
Niciodată răspunsul la o intrebare simpla nu se reduce la o afirmaţie sau o negaţie la fel de simplă. Răspunsul este, la fel ca şi întrebarea, o formulare mai complexă, potrivit Factroom.
Spre exemplu, la întrebarea “îţi place orezul?”, răspunsul poate fi “îmi este pe plac” sau “îmi displace”. Răspunsul poate fi, bineînteles, şi nuanţat: “îmi place foarte mult” sau “nu-l suport”.
La întrebarea banală “astăzi este luni?”, chinezul nu va răspunde niciodata afirmativ sau negativ, întrucat el nu are, în limbajul său, aceste notiuni.
Va răspunde “într-adevar ne găsim într-o zi de luni”, sau “azi este altceva decât luni”. Trebuie reţinut însa că astfel de formulări complicate pentru noi se exprimă în limba chineză prin expresii foarte simple, de obicei exprimate grafic printr-o singură pictogramă.
Merită reţinut şi faptul că mandarina nu este un dialect local, ci chiar limba oficială a ţarii, vorbită de cei mai multi chinezi. În ţară, există 836 milioane vorbitori de limba mandarină. I se spune mandarină si nu chinezî, întrucât aceasta din urmă noţiune cuprinde întreaga varieate de dialecte chinezeşti.
Mandarina se distanţează mult faţă de alte dialecte, asfel: dialectul wu este folosit de 77 milioane locuitori, dialectul din zona oraşului Canton este vorbit de 71 milioane persoane, iar in total sunt zece dialecte principale şi multe altele cu caracter strict local.
Când occidentalii au intrat în China, una din primele griji a fost sa înveţe limba chineză, respectiv mandarina, pentru a putea traduce Biblia. Atunci au aparut primele încercari de a scrie un text mandarin cu litere latine. Primele încercari s-au dovedit eşecuri totale.
Abia în secolul XIX, s-au obtinut unele succese, dar o formula unanim accptată de a scrie în limba mandarină cu caractere latine n-a reuşit nici pana astăzi, din cauza complexitaţii pronunţiei în limba mandarină(chineză).
