O traducere (sau traducție cum se spunea în trecut) este acțiunea de a interpreta o accepțiune a unui text și a produce după aceea un text echivalent, cu același sens, în altă limbă. Pe scurt, o adaptare interculturală a textului.

Cuvântul „traducere” provine din limba latină („translatio” sau „translationis”) care înseamnă „a transfera dintr-un loc într-altul”.

În sens larg, traducerea poate fi considerată ca fiind procesul transformării unui mesaj emis într-o limbă, în același mesaj, dar formulat în altă limbă, cu condiția să fie păstrate toate (sau relativ toate) calitățile mesajului inițial, prin realizarea echivalenței de sens și de valoare.

În “Recomandările pentru protecția juridică a traducătorilor și a traducerilor și mijloacele practice de îmbunătățire a statutului traducătorilor”, adoptate de Conferința Generală a UNESCO în a 19-a sesiune, ținută la Nairobi în 22 noiembrie 1976, se dă următoarea definiție:

Noțiunea de traducere desemnează transpunerea unei opere literare sau științifice, inclusiv a unei lucrări tehnice, dintr-o limbă în alta, indiferent dacă opera preexistentă sau traducerea sunt destinate publicării într-o carte, revistă, publicație periodică, sau sub orice altă formă, sau au ca scop o reprezentație la teatru, cinematograf, radio, televiziune sau prin orice alt mijloc.

Acum că am văzut care sunt definițiile general valabile ale procesului de traducere, ne propunem ca în continuarea acestui articol să împărtășim cu voi câteva aspecte interesante și (poate) mai puțin cunoscute despre traduceri.

Dacă vorbim despre clasificarea traducerilor,  acesta se face după mai multe criterii:

  • Clasificarea după domeniul de activitate care constituie obiectul traducerilor, le împarte în: traduceri literari, traduceri juridice, traduceri tehnice, traduceri medicale, traducere economice ș.a.m.d.
  • Clasificarea după modul în care se realizează traducerile, le împarte în două categorii:

ü  traducerea directă (literală), denumită și heteronimie – operațiunea de traducere care nu impune reorganizarea semantică sau gramaticală a textului sursă;

ü  traducerea indirectă (oblică) – operațiunea de traducere în cursul căreia este necesar să se recurgă la o restructurare a unităților purtătoare de semnificație ale textului sursă, aceasta mergând de la schimbarea clasei gramaticale până la modificarea totală a viziunii asupra realității (de exemplu, traducerea proverbelor).

  • Clasificarea după tipul traducerii, împarte traducerile în 4 categorii:

ü  traduceri simple – traducerile de texte sau documente care nu necesită semnătura și stampila unui traducător autorizat;

ü  traduceri autorizate – traducerile realizate de un traducător autorizat. În România, autorizațiile de traducător sunt oferite de Ministerul Justiției și reprezintă dreptul traducătorului de semnătură și de autentificare a traducerii. La finalul traducerii, traducătorul autorizat își atașează la aceasta încheierea de traducător pe care o semnează și pe care își aplică parafa sau ștampila de traducător;

ü  traduceri legalizate – acestea impun autentificarea semnăturii traducătorului autorizat de către un notar public. Legalizarea notarială poate fi efectuată doar pentru traduceri autorizate. Acest tip de traduceri este solicitat în relația cu instituțiile publice, naționale sau internaționale.

ü  traduceri specializate – traduceri dintr-un anumit domeniu de specializare, cum ar fi cel medical sau tehnic. În această categorie se încadrează orice document de specialitate de la rapoarte medicale și analize, până la traducerea manualelor de utilizare pentru diferite aparate sau utilaje.

Pe lângă plaja largă de definiții ale procesului de traducere, diversele criterii de clasificare ale traducerior, există și numeroase mituri cu privire la traduceri. Unul dintre aceste mituri este concepția eronată potrivit căreia un traducător și un interpret înseamnă unul și același lucru. În realitate, traducătorul și interpretul au în comun doar faptul că stâpânesc extraordinar de bine limba de lucru. În timp ce traducătorul lucrează la un calculator, de acasă sau dintr-un birou, interpretul lucrează în public, are contact direct cu cei cărora le prestează serviciul de interpretariat pe tot parcursul procesului și este sub presiunea timpului de cele mai multe ori. Totodată, în timp ce traducătorul are la dispoziție diverse instrumente în realizarea traducerii (dicționare, internet), interpretul nu dispune de aceste mijloace pentru că își oferă serviciile în timp real. S-a demonstrat chiar faptul că zonele din creier folosite în timpul unei traduceri diferă de cele folosite în interpretariat.

La CLSO, vă oferim atât servicii de traduceri autorizate și legalizate, cât și interpretariat, ambele dintr-un protofoliu larg de limbi străine.

Printre avantajele de care beneficați apelând la echipa CLSO pentru traduceri și/sau interpretariat, se numărăr următoarele:

ü  garantăm predarea traducerilor la timp;

ü  livrăm oriunde;

ü  oferim servicii de traduceri și interpretariat dintr-un spectru larg de domenii (economic, tehnic, juridic, medical, it&c, traduceri cu caracter personal, comercial, literar, chiar și subtitrări);

ü  oferim confidenţialitate și seriozitate;

În finalul acestui articol, vă prezentăm și câteva curiozități cu privire la procesul de traducere:

  1. Cea mai tradusă carte din lume este Biblia, aceasta fiind tradusă în peste 500 de limbi. Următoarea pe listă este Declarația universală a drepturilor omului a Organizației Națiunilor Unite, care a fost tradusă în nu mai puțin de 400 de limbi.
  2. Primele înregistrări de traducere datează din secolul III î.e.n. – traducerea Vechiului Testament în limba greacă.
  3. Potrivit UNESCO, cele mai frecvent traduse opere de ficțiune sunt cele scrise de Agatha Christie (7.233 traduceri), Jules Verne (4.751 traduceri) și William Shakespeare (4.293 traduceri).
  4. Sfântul Ieronim este sfântul patron al traducerii iar ziua internațională a traducerii se sărbătorește pe 30 septembrie.
  5. Limbile din care se traduce cel mai adesea sunt engleza, franceza, germana, rusa și italiana. Vorbind de limba rusă, versiunea originală din Război și Pace de Tolstoy are aproximativ 460.000 cuvinte, în timp ce versiunea acesteia în limba engleză are cu aproximativ 100.000 cuvinte mai mult.
  6. La nivel global sunt înregistrați aproximativ 330.000 de traducători.
  7. Din toate cărțile traduse în perioada 2000 – 2010, 75% au fost traduse în limba franceză și germană și doar 5% în limba chineză.

Echipa CLSO


Tel: 0745.900.225

Email: curslimbastraina@gmail.com

Oradea, Str. Primăriei Nr. 54

www.clso.ro I Facebook.com/curslimbastraina