Metode de predare moderne: Educația Montessori pas cu pas
”Cel mai mare semn al succesului pentru un profesor este să poată spune: copiii lucrează ca și cum eu nu aș exista.” (Maria Montessori)
La cursurile de limbi străine pentru copii ne inspirăm și chiar abordăm metode de predare moderne. Cea care ne-a mers cel mai la suflet rămâne tehnica Montessori, poate cel mai de succes și celebru sistem educațional alternativ.Deși subiectul necesită ore în șir și mii de cuvinte pentru a-l clarifica, vom încerca să ne restrângem asupra celor necesare. Atât cât să-ți faci o idee despre. Apoi, undeva în viitor, vom reveni și cu completări.
Metode de predare moderne – Ce este sistemul Montessori?
”Ajută-mă să fac singur!”
Fără urmă de îndoială, aceasta este fraza care exprimă cel mai bine conceptul ideat de către Maria Montessori. Și nu e doar nou, ci și revoluționar. Pentru că nimic nu are în comun cu ”tradiția”, dimpotrivă.
La propriu vorbind, răvășește întreaga rutină ce guvernează peste sistemele de învățământ clasice.
Totuși, uneori metoda poate fi greșit înțeleasă, așa încât privită din afară poate genera disconfort. Iar ”vinovată” este tocmai clasarea ei ca… ”metodă”. Ca și cum ar fi ceva prea riguros, inflexibil, care disciplinează până la extrem.
Cu toate acestea, permite elucidarea celor mai profunde mistere asupra evoluției copilului. De la nevoile primare, până la dezvoltarea lui în plan mental.
Sistemul educațional pornește de la ideea că cei mici trebuie lăsați liberi să exploreze lumea înconjurătoare. Totul, cu certitudinea că există în fiecare un impuls neîmblânzit ce-l direcționează spre învățare.
Practic, se dovedește de real sprijin pentru părinții care simt nevoia să le propună fiilor și fiicelor metode de predare moderne, nu unele liniare, învechite, depășite. Care indiferent cum se pun în aplicare, au mici șanse să ducă la rezultate spectaculoase.
Cum ajută activitățile Montessori copiii să învețe?
Tehnica invită adulții să stea de partea celor mici, nu acolo unde ar trebui să le fie locul.
Părinții și în special cadrele didactice sunt un fel de regizori cu atribuții limitate, cu rol doar să pregătească ceea ce le va servi copiilor să învețe. Și cu misiunea să-i călăuzească în sensul îmbunătățirii abilităților din dotare. Restul drumului îl vor parcurge singuri.
Potrivit ”autoarei”, încurajat să încerce, să pășească pe bâjbâite încă de la vârste fragede, copilul învață. Și, lucru important, e că izbutește singur, cu propria-i minte și propriile-i picioare. Chiar de greșește.
Însă oricât de mari sau de mici sunt erorile, reproșurile nu-și au sensul.
Oricum greșește. Și va continua să greșească. Așa cum e de dorit să se întâmple și cu cine acum descoperă o limbă străină. Știi doar că se spune că e benefic să greșești când înveți engleză, germană sau orice altă limbă ai ca obiectiv.
În cazul de față, adevăratul ”motor” ce pune în mișcare dorința de cunoaștere și studiul în sine este chiar curiozitatea copilului.
Primind undă verde să interacționeze, în absența ”interferențelor”, acesta tinde să-și dezvolte întregul spectru de capacități. Și să cucerească lumea, folosind ca resursă chiar inteligența cu care este înzestrat.
Așadar, să le permitem copiilor să cerceteze, să experimenteze, să îndrăznească, să întreprindă orice acțiune au în căpșoare.
Cam tot ceva similar se întâmplă și la cursurile pentru copii ”CLSO Kids”, unde le stimulăm gândirea, le încurajăm și le susținem instictele de mici exploratori. Totul, pornind de la simțuri.
