Cât de bine cunoști o limbă străină?
Sau cât de ”specialist” crezi că ești?
Este sau nu suficientă propria evaluare?

Numeroase locuri de muncă implică abilități lingvistice. Deciziile de angajare se iau și în funcție de acest criteriu.Însă de cele mai multe ori, informațiile din CV sunt vagi sau incorecte, ridicând diverse semne de întrebare asupra competențelor.

Indicând cu specificațiile ”începător”, ”mediu” sau ”avansat”, angajatorul nu are habar despre nivelul tău real. Deoarece ceea ce pentru tine înseamnă ”mediu” sau ”avansat”, poate pentru structurile abilitate echivalează cu altceva, cu mai mult / mai puțin.

Și acum să revenim la întrebarea inițială:

Cât de bine cunoști o limbă străină și cum se stabilește nivelul lingvistic?

Problema apare odată cu propria evaluare. Dar acest lucru are și o rezolvare.

În țările UE s-a introdus un sistem unic de evaluare a cunoștințelor, bazat pe diverse niveluri. Astfel, persoanele pot studia / munci în oricare dintre statele membre, putând identifica nivelul atins.

Este vorba despre Cadrul European Comun de Referință pentru Abilități de Învățare a Limbilor Străine. Iar definiția internațională, în engleză, este Common European Framework of Reference for Languages sau CEFR.

Dar nu constituie o referință doar pentru limba engleză, ci pentru toate cele vorbite în Comunitatea Europeană.

Sistemul, recunoscut pe tot teritoriul UE, facilitează birocrația și exclude necesitatea testelor la fiecare interviu de angajare.Obiectivul său este să ajute la stabilirea competențelor lingvistice, ținând cont de o serie de paramteri prestabiliți, comuni tuturor idiomurilor europene.

În teorie pare simplu… Ce se poate spune despre practică?

Cum se clasifică nivelurile de limbi străine potrivit CEFR?

Standardul internațional se bazează pe 3 grupe mari și late, fiecare descriind un anumit nivel:

  • A – Elementar;
  • B – Intermediar;
  • C – Avansat.

La rândul lor, pentru mai multă ”precizie” în definirea cunoștințelor, cele 3 includ mai multe ”ramificații”:

  • A1 – Utilizator de bază sau începător zero(Breakthrough /Beginner);
  • A2 –Utilizator începător elementar (Way stage / Elementary);
  • B1 –Utilizator independent (Threshold / Intermediate);
  • B2 –Utilizator intermediar superior (Vantage / Upper intermediate);
  • C1 – Utilizator avansat (Effective Operational Proficiency / Upper intermediate);
  • C2 – Utilizator maestru (Mastery orproficiency).

Dar cum știi unde te încadrezi? Cu alte cuvinte, ce știi să faci potrivit fiecărui nivel?

Pe scurt, iată despre ce este vorba:

Nivelul A1

  • Înțelegerea și folosirea expresiilor uzuale;
  • Formularea de propoziții / întrebări ușoare;
  • Răspunsuri la întrebări de bază (nume, adresă etc.);
  • Susținerea unor conversații simple;
  • Discuții despre acțiuni cotidiane;
  • Completarea formularelor cu datele personale etc.

Nivelul A2

  • Comunicarea în cuvinte simple cu privire la rutină;
  • Vorbire despre subiecte din viața de zi cu zi;
  • Interacționarea limitată cu argumente mai vaste;
  • Descriere sumară a formării profesionale;
  • Suficient pentru o vizită turistică;
  • Ajunge și pentru comunicările din online.

Nivelul B1

  • Înțelegerea informațiilor despre evenimente cotidiane;
  • Conversații pe teme familiare;
  • Dialoguri coerente (dar de bază) cu vorbitorii nativi;
  • Descriera unor subiecte în maniera mai aprofundată;
  • Scrierea de e-mailurietc.

Evident, pe măsură ce crești în ”grad” vei căpăta mai multă autonomie lingvistică.

Dar de ce să ne mai lungim cu vorba? O evaluare mai amănunțită o poți obține cu testele de plasare oferite în mod gratuit la începerea fiecărui curs de limbi străine.

În plus, la CLSO te așteptăm și cu cursuri de limbi străine acreditate. Totul, pentru:

  • A depăși obstacolele dovezilor efective referitoare la nivelul de cunoștințe;
  • A ști ce să răspunzi dacă cineva te întreabă cât de bine cunoști o limbă străină;
  • A nu mai avea dubii despre cum să-ți completezi CV-ul.